El, ea si relaţia lor specială

O prietenie înnobilează viaţa, înfrumuseţează sufletul, alină rănile şi ocroteşte de răutate. E o chemare la adevăr deoarece presupune cunoaşterea celuilalt dar şi de sine.

Prietenia, ca perioadă premergătoare căsniciei, este propice pentru pregătirea familiei. În etapa aceasta, tinerii îşi arată idelurile de viaţă, convingerile despre familie şi fericire, îşi adaptează idealurile şi concepţiile unul la altul şi apoi adaptează idealurile şi convingerile comune la o concepţie de viaţă superioară. În familie se autorealizează fiecare, se împlinesc comunitar învăţând să se susţină reciproc, să colaboreze, să se încurajeze, şi să-şi ofere unul altuia ajutor. 

Adevărata prietenie, cea duhovnicească, nu caută doar binele şi fericirea unuia dintre parteneri, ci înălţarea morală şi înnobilarea sufletească a amândurora. Fiind un dar al dragostei ţinteşte spre profunzimile fiinţei umane, unde sălăşluieşte Dumnezeu în om.

Prietenia sinceră şi curată este oportunitatea creşterii spirituale deoarece cei implicaţi pot pătrunde în tainele adânci ale sufletului, pe care le descoperă, explorează şi se minunează de bogăţia inepuizabilă a darurilor sufleteşti dăruite acelui chip al lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu este să manifestăm plenar aceste daruri sufleteşti în colaborarea cu El şi folosindu-le în călătoria vieţii. 

Vocaţia omului este dialogul şi comuniunea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi

Spiritualitatea răsăriteană, consideră femeia o binecuvântare dăruită bărbatului de către Dumnezeu, pentru a se bucura alături de ea, pentru a-i completa viaţa costructivă cu gingăşie, bunătate şi delicaţe. La rândul său, bărbatul  este un dar pentru femeie, deoarece are forţa necesară pentru a o susţine şi întări în opera de mântuire, îmbogăţindu-i viaţa cu trăsături specifice: hotărârea, puterea, fermitatea şi energia.

Astfel, devine un dialog al darurilor, în care fiecare dăruieşte ce are specific mai frumos şi înalt, pentru a ajunge ambii la bucuria deplină.

Găseşte persoana care îţi aduce odihnă sufletului şi trupului

Paul Evdokimov este de părere că verbul specificul bărbatului este a acţiona iar cel al femeii este a fi.

Bărbatul crează ştiinţa, filosofia, arta, dar deviază în obiectivarea adevărului, iar femeia se opune oricărei obiectivări, căci ea nu se află în perspectiva creaţiei ci a naşterii, ea fiind chiar criteriul care recentrează valorile, dând întotdeauna, instinctiv, întâietate fiinţei asupra teoriei, a operativului asupra speculativului, a intuitivului asupra discursivului. 

Ea are darul pătrunderii directe în existenţa altcuiva, de a descifra misterul.

La începutul unei romanţe, bărbatul idealizează iubirea dar cuantifică rezultatele ei.

Femeia este mai lucidă, priveşte mai adânc şi intuieşte şansele de reuşită ale relaţiei, dar odată consimţit acest lucru, se dedică integral iubitului ei şi iubirii lor.

Trăsăturile definitorii feminine

- afectivitatea, grija, gentileţea, amabilitatea, tandreţea, frumuseţea fizică, graţia, spiritul matern, sensibilitatea

 Trăsăturile definitorii bărbatului       

- apărarea credinţelor personale, independenţa, asertivitatea, Eu puternic, energia, abilităţi de lider, asumarea riscurilor, agresivitatea, încrederea în sine, competitivitatea

Motivele pentru care oamenii aleg să fie împreună sunt: compatibilitatea sexuală, fuga de singurătate, nevoia unui prieten, siguranţa financiară, fuga de constrângerile parentale, dorinţa de a fi important sau a conta pentru cineva şi de a fi apreciat de această persoană.

                                    

 Factorii de care ţine alegerea unei persoane pentru o relaţie amoroasă sunt:                                                                            

1. Înfăţişarea fizică
2. Trăsăturile de personalitate
3. Starea materială şi perspectivele financiare şi profesionale
4. Credinţe şi valori morale
5. Interese speciale, abilităţi, pasiuni comune
6. Speranţe tainice, despre care se crede că vor fi împlinite în cadrul relaţiei

Mecanismele îndrăgostirii

Cele 3 stadii în perioada îndrăgostire:

1. Stadiul stimulilor – presupune o atracţie pe baza unui magnetism a unei energii fizice şi sufleteşti, la baza căreia stă o imagine ideală, care s-a format în timp, plecând de la modelele întâlnite în viaţa persoanei.

Iubirea are tendinţa de a idealiza, de a înfrumuseţa persoana îndrăgită. Cei doi se apropie pe baza unuia dintre cele două principale legi ale psihismului uman: similaritatea şi complemetaritatea.

a. similaritatea – este o alegere pe baza asemănării dintre două persoane fizic, intelectual, sufleteşte, economică, culturală, socială, religioasă.

După ce se descoperă elementele esenţiale, începe un proces de negociere cu privire la specificul  fiecăruia şi se stabileşte dacă relaţia poate să funcţioneze. Aceste cupluri care se formează în funcţie de similaritate, au o evoluţie rectilinie, lipsită de conflicte dar sfârşesc dramatic din cauza monotoniei şi a rutinei.

b. complementaritatea – alegerea aceasta se face în funcţie de găsirea jumătăţii lipsă. Aceste cupluri care se completează se apropie mai deschis, comunică mai uşor şi ajung repede la un punct comun. Au o evoluţie tumultoasă, dar pe lungă durată de viaţă, pentru că partenerii găsesc lucruri şi motivaţii comune şi puternice, care îi ajută să depăşească situaţiile limită apărute în timp.

2. Stadiul valorilor – în cadrul procesul de cunoaştere şi autocunoaştere, cei doi au ocazia să exploreze profund stilul şi viaţa celuilalt. În această etapă, ei realizează dacă pot face concesii pentru a se armoniza, dacă au curajul să îi permită celuilalt să pătrundă în taina inimii sale.

Forme de metamofozare a sentimentelor:

 Cristalizare-intuiţie

Pe măsura convienţuirii au ocazia să cunoască calităţi şi defecte, pe care le intuiau doar la începutul relaţiei. Acest caz e fericit deoarece, viaţa le este o permanentă descoperire şi o îmbogăţire sufletească din preaplinul vieţii şi inimii celuilalt.

Cristalizare amăgire

Cei care nu sunt precauţi de la început, pot fii dezamăgiţi deoarece constată discrepanţe mari între idealul format mental şi realitatea celuilalt, ceea ce duce de cele mai multe ori la o rupere a legăturii.

3. Stadiul rolurilor – presupune construirea unui univers comun, în care fiecare aduce particularităţile personale. Este etapa renunţărilor reciproce pentru a face realizabil acest univers.

Se disting în acest stadiu, următoarele forme ale iubirii:

Iubirea captivată este specifică persoanelor individualiste, egoiste care riscă liniştea celorlalţi pentru ambiţiile personale. Este o formă bonavă a iubirii, deoarece arată imaturitate şi infatilism emoţional, deoarece persoana aceasta are pretenţii şi cerinţe mari de la celălalt dar nu oferă nimic sau infinit mai puţin decât i se dă.

Iubirea oblativă este caracteristică persoanelor care oferă mult, fiind capabilă de a renunţa la viaţă, spre împlinirea celuilalt.

În concluzie, este nevoie de sinceritate şi timp în lucrarea de cunoaştere reciprocă, de autorevelare şi descoperire a celuilalt, pentru ca fiecare să-l cunoască cât mai amănunţit pe celălalt, pentru a face o alegere în deplină cunoştinţă de cauză.

Însemnări din cartea Familia contemporană, între ideal şi criză, scrisă de Ioan C. Teşu, editată în 2011, la Iaşi, la editura Doxologia