Vals cu iz de primăvară

Valţul rozelor

 de Alexandru Macedonski

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.

Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină...
Şi suspină — cum se suspină...

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.

Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.

Bine de reţinut:

• Cel supranumit poetul rondelurilor, Alexandru Macedonski (1854-1920), a fost primul reprezentant al simbolismului în literatura română.
• Valţul florilor face parte din volumul Flori sacre, publicat în 1912.
• Aceste versuri l-au inspirat pe interpretului român Tudor Gheorghe să compună linia melodică valţului floral.
• Bijuteria muzicală a fost inclusă în albumul Primăvara simfonic, lansat în anul 2001. Colecţia de primăvară face parte din ciclul Anotimpurile poeziei româneşti.