„Să
trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi
fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri,
realizări chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi
al doilea…al doilea, de! Câştigurile întâmplătoare şi celelalte “pere
mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la
împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când
fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă
rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea aceasta este opera de
fiecare clipă, când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie
să o iei de la început. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi…. Atâţia
câţi merită.
Dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură,
dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori
am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte;
dacă, în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de
zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de faptură.
Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage
învăţătura şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să
ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi
pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi
singură drumul cel adevărat.
Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te
simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inima şarpele răutăţii, al invidiei şi
al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei
răi. Smereşte-te, fă-te mică, fă-te neînsemnată ori de câte ori deşertăciunea
te îndeamnă să strigi: Uitaţi-vă la mine!,
Dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea
face vreodată să roşeşti.
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire mai deplină, ca
o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50
de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu
sufletul senin de azi!
Te îmbrăţişează cu drag,
A. Vlahuţă
Când ai împlinit şaptesprezece ani.”
No comments:
Post a Comment